Expoziția de fotografie ”URBAN”

Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi

Clubul Fotografilor Iaşi

Galeria de artă “La Gard”

Bulevardul Carol I, Parcul Copou, Iaşi

Expoziţie de fotografie

“Urban”

Galeria de Artă “La Gard”

Expozanți:

Adriana Tofănescu, Claudiu Bîrliba, Codrin Popescu, Constantin Cabiniuc, Constantin Ciobanu, Constantin Ciofu, Cristi Țibu, Cristina Boengiu, Dorian Butnaru, Eugen Anghel, Florin Aioanei, Ionuț Rebegea, Mihaela Burlacu, Nicu Apostu, Marius Balan, Raluca Damian.

Perioadă expoziţională: luni, 22 iunie 2015 – sâmbătă, 11 iulie 2015

Trăim vremuri agitate în care principalul scop al omului de rând este să ajungă într-un timp cât mai scurt de la punctul A la punctul B, de la punctul B la punctul C și în final, de la C la A. Zi de zi aceeași rutină amețitoare eutanasiază orice tentativă de revoltă față de mersul “firesc” al lucrurilor. Aproape nimeni nu își mai permite să observe, să perceapă, să analizeze ce se întâmplă în jur pentru simplul motiv că nu există timp. Aglomerația din trafic, programul încărcat și disperarea continuă de a ajunge la timp la serviciu, la bancă, la farmacie, la întâlnirea de afaceri cu clientul cel mare, la curățătorie, la service-ul auto și la hypermarket exclud în totalitate posibilitatea de a realiza și altfel de activități.

Cu toate acestea, există și oameni care au înțeles și au conștientizat acest lucru și din dorința de a se ridica din starea de pasivitate în care au căzut împreună cu restul lumii, au hotărât să deschidă ochii și să documenteze în felul lor viața cotidiană ce se desfășoară printre blocuri, mașini și animale fără stăpân. Acești oameni își rup din timpul lor atât de limitat pentru a capta viața în imagini din perspectiva individului ca spectator-participant. Ei se strecoară cu grijă printre concetățenii lor reticenți și suspicioși la văzul instrumentelor de lucru și încearcă cu încăpățânare să surprindă stări și reacții reale pentru că știu că acele stări și reacții sunt adevărata comoară a strădaniei lor.

Clubul Fotografilor Iași vă invită marți, 23 iunie 2015, la ora 18:30, să vedeți și să ascultați ce au de spus 16 oameni cu perspectivă despre mediul urban, atât local cât și extern. Veniți să înțelegeți de ce au ales acești oameni să privească lumea în modul lor diferit și ce anume îi determină să își “piardă” timpul pe străzi. Rupeți două ore din timpul vostru limitat și profitați de una din puținele șanse de a vedea ipostaze mai mult sau mai puțin obișnuite dintr-o perspectivă pe care nu ați mai întâlnit-o și poate că nu o veți mai întâlni niciodată. Intrarea este liberă, iar locuri există pentru toată lumea. Vă așteptăm!

Vernisaj: marți, 23 iunie 2015, ora 18:30, Sala “Diotima” a Casei de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi

Program de vizitare: Non-stop
Text și organizare: Ionuț Rebegea
Partener: “Cosmos Foto Digital” – Braşov

CEAHLĂU, prin viscole de primavara( 21- 22 martie 2015)

 Prin oraș se împărțeau flori și urări de primăveri însorite... Hm, frumos și deprimant...

Frumos pentru cei iubitori de copaci înfloriți, de căldură, de asfalt curat. Deprimant pentru cei nesătui de zăpadă pe munte, pentru cei care știu cum arată lunile de primăvară pe munte.

 Primele două week-end-uri din martie le-am dedicat Ceahlăului. Al treilea week-end era deja alint peste măsură. Știam de la Sorin ca stratul mare de zăpada se menține... ba chiar va mai crește!!!??? Zăpada de un metru și ceva în Ceahlău e ca un tort din care nu te lași până nu mai prinzi și o a doua sau chiar o a treia porție J pentru că... e irezistibil!!!

 Am plecat doar trei: Mariana, Sorin și eu. Ceilalți pe care i-am mai invitat:  ba că-i crrr, ba că-i mrrr!

Nu am mai așteptat. La cum evoluează precipitațiile, clima și anotimpurile în România, chiar nu vreau să mai pierd nimic din ceea ce înseamnă iarnă, mai ales pe munte!

 Am plecat sâmbătă, dis-de- dimineață, pe traseul clasic, pe ”bulevardul” Durău- Cabana Fântânele- Dochia. Cu cât urcam, cu atât stratul de zăpadă creștea, încât la Cabana Fântânele ne-a întâmpinat un domn jandarm- cu bune intenții, dar nu pentru noi- cu sfatul de a nu urca la Dochia pentru că zăpada e spartă doar până mai sus de Căciula Dorobanțului. Cică e până la brâu! Păi atunci...e mai jos de căciulă! J))) ‘Om trăi, ‘om urca și ‘om vedea, că doar suntem trei oameni!

 Lucrurile au arătat cu totul altfel pe traseu! Într-adevăr, zăpada era mare iar poteca îngustă abia se întrezărea. Iarna, Ceahlăul e Rai. Cu cât urci, cu atât e mai bine să taci, să-ți auzi doar respirația și bătăile inimii și zăpada scârțâind sub bocanci, pentru că vorbele nu mai au loc. Din loc în loc, zăpada de pe brazi suflată de vânt, în bătaia soarelui, ne învăluie poteca în pulbere de stele. Suntem în altă dimensiune, rupți de lume și de jungla din oraș. Doar două zile am la îndemână să mă hotărăsc dacă vreau să mai cobor sau să rămân sus... De fiecare dată am coborât. A câta oară să mai fac asta? Cred că merită să cobor pentru a mă bucura și altădată de urcuș, de încă o mie- două mii de urcușuri... 2000 de ani, vorba cântecului. Oriunde, nu doar în Ceahlău, numai urcușuri să fie...și apoi bucuriile și minunile de sus!!! De neînlocuit!

Da, zăpada creștea iar noi munceam din greu adâncindu-ne picioarele în adevarate cratere. În sâmbăta asta, Ceahlăul e nou, e altul! Altul decât cel de sâmbăta trecută când și-a ascuns potecile nu numai în zăpezi, ci și în cețuri! Astăzi ne-a pus serios la treabă.

 Ajungem după-amiază, pe la ora 16,30, în zona Stației Meteo Toaca și odată ieșiți în zona golului alpin, ne întâmpină un viscol de toată frumusețea. Ne punem cagulele, ochelarii și ne schimbăm mănușile. E viscol cu soare...iar până la Dochia vom face zeci de opriri la fotografiat! 

Ne simțim binecuvântați. J Timp de aproape două ore ne-a suflat viscolul în toate felurile și pe toate tonurile și nuanțele. Nu e vreme de fugit la cabană pentru că un spectacol ca cel din după-amiaza asta merită savurat cu inima, cu ochii dar și cu obiectivul aparatului. Deși stomacul striga a foame și a sete, combinația asta de viscol cu lumină caldă de după-amiază te ține în loc să pici în admirație. Nu l-am mai văzut niciodată așa... Am pierdut șirul turelor în Ceahlău și îmi dau seama a nu știu câta oară că are alt chip. E frământat de viscol și îmblânzit de soare. Zăpada capătă texturi diferite sub rafalele de vânt, de parcă Arctica își face loc între Moldova și Ardeal. Pe obiectivul aparatului, inevitabil, își găsesc loc ace de gheață care îmi dau de treabă. Feresc aparatul din bătaia vântului și a zăpezii spulberate, curăț obiectivul și...din nou câteva cadre. Nu mă mai satur! Mariana nu e cu mult înaintea mea, dar uneori, din cauza viscolului, cu greu îi mai identific silueta.  Sorin e pierdut în zăpadă și în extaz, undeva, în urma mea. Doamne, ce nebunie!!! Brazii mici și jnepenii arată ca niște fantome iar rotocoalele de zăpadă ridicate în aer se așează în forme greu de închipuit. Ați urmărit vreodată un olar cum dă formă unei bucăți de lut? Ei bine, un Maestru modela sub ochii noștri, în fel și chip, peisajul Ceahlăului. Totul era ireal! Iar noi eram picați în transă!!!

 Ce alint! Ce după-amiază și ce apus!!! Și după toate astea, masa de seara de la care nu puteau lipsi ceapa și usturoiul! O seară perfectă în căldura Cabanei Dochia! Ceapa și usturoiul sunt un ”must have” al turelor de iarnă și nu numai!!! J))) N-ai cum să te lupți cu viscolul și cu zăpada dacă nu ai ceapă și usturoi la bord!!! Și niște slană...puțină, acolo...să fie!!! Si abia apoi ce mai găsești prin rucsac sau la cabană!

 Răsăritul de duminică a fost cu mult mai liniștit decât apusul... A fost tihnit, cu o plimbare până pe sub nasul Ocolașului, cu jnepeni încremeniți și cu aceleași cratere și capcane în zăpada de martie.

 

 De data asta, nu ne-am dus după trasee noi în Ceahlău... Ne-am dorit doar să mai prindem un ultim cântec de iarnă, acolo sus...iar el ne-a primit cum a știut mai bine- poate mai bine și mai generos ca oricând- pentru că știe că-l iubim, știe că-l purtăm în inimă și în povești, în orice anotimp, că-i ducem dorul, că-l vrem la fereastră, că-l adulmecăm de la distanță de pe colinele Iașului. Și mai știe că nu doar el are loc în inima noastră, ci și Munții Rodnei, Retezatul, Piatra Craiului, Bistriței, Bucegii, Ciucașul, Parângul și Hășmașul și Călimanii și tot ce înseamnă MUNTE!

Poteci și urcușuri după placul inimii! ;)

Mihaela Burlacu

Martie 2015